În cuvântul său
din Duminica a VII-a după Paşti (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I
Ecumenic) Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a vorbit şi
despre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe care va avea loc
luna aceasta, în perioada 16 – 27 iunie 2016, în Creta.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a precizat că acest sinod arată necesitatea întăririi noastre în credinţă, în viaţa duhovniească şi în intensificarea misiunii ortodoxe în lume.
Acest sinod nu va formula dogme noi, nu va formula canoane noi, nu va face modificări la slujbele bisericeşti, dar este un sinod care doreşte o mărturisire a credinţei în comun, în mod solemn, într-o lume foarte tulburată, într-o lume plină de provocări. Cea mai mare provocare este necredinţa, secularizarea, delăsarea duhovnicească, lepădarea de credinţa creştină şi lepădarea de vieţuirea creştină. Avem de-a face cu o lume în care ateismul prinde din ce în ce mai mult teren şi noi trebuie să afirmăm importanţa credinţei dreptmăritoare pentru mântuirea sufletului şi pentru viaţa în armonie, în familie, în Biserică, în societate. Este nevoie de o mărturisire mai intensă a credinţei împreună. Cu alte cuvinte, spre deosebire de sinoadele ecumenice, acesta nu este un sinod care dezbate o anumită dogmă sau o anumită învăţătură de credinţă nouă, ci arată necesitatea întăririi noastre în credinţă, în viaţa duhovnicească şi în intensificarea misiunii ortodoxe în lume. Deci, acesta va fi mai mult un sinod misionar – pastoral cu implicaţii sociale, nu un sinod dogmatic, liturgic sau de modificare a sfintelor canoane, a spus Preafericirea Sa.
Ceea ce este important din punct de vedere liturgic este că acest sinod consfinţeşte importanţa postului, a mai spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române:
În sfintele canoane se vorbeşte numai despre Postul Sfintelor Paşti. Acest sinod va întări, va confirma importanţa Postului Crăciunului, importanţa Postului Adormirii Maicii Domnului şi importanţa Postului Sfinţilor Apostoli. Aceste trei posturi nu se află menţionate în canoanele Bisericii, ci doar în evlavia Bisericii şi au devenit o tradiţie. Acum noi nu diminuăm postul, ci arătăm că toate posturile rânduite de Biserică sunt necesare pentru creşterea duhovnicească, pentru sporirea în viaţa noastră creştină şi pentru a întări rugăciunea. Când postim întărim şi rugăciunea, dar şi milostenia.