.png "English"){kind=small}
MESAJUL SFANTULUI SI MARELUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE
Către poporul ortodox și toți oamenii de bună voință,
Lăudăm și slăvim pe Dumnezeul „milelor și a toată mângâierea”
pentru că ne-a învrednicit să petrecem săptămâna Cincizecimii (18-26
iunie 2016) în Creta, aici unde Apostolul Pavel și ucenicul său Tit au
propovăduit Evanghelia în primii ani de viață ai Bisericii. Mulțumim
Dumnezeului slăvit în Treime că a binevoit să ducem la bun sfârșit în
deplin acord lucrările Sfântului și Marelui Sinod al Ortodoxiei, pe care
l-a convocat Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu voința
comună a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale.
Urmând
cu fidelitate exemplul Sfinților Apostoli și al Părinților de Dumnezeu
insuflați, am aprofundat din nou Evanghelia libertății, „fiindcă Hristos ne-a făcut liberi” (Galateni
5, 1). La baza căutărilor noastre teologice a stat certitudinea că
Biserica nu viețuiește pentru sine. Ea transmite mărturia Evangheliei
Harului și Adevărului și oferă întregii lumi darurile lui Dumnezeu:
iubirea, pacea, dreptatea, reconcilierea, puterea Crucii și a Învierii
și așteptarea veșniciei.
1. Prioritatea majoră a Sfântului și Marelui Sinod a fost proclamarea unității
Bisericii Ortodoxe. Bazată pe Dumnezeiasca Euharistie și succesiunea
apostolică a episcopilor, această unitate trebuie întărită ca să aducă
roadă nouă. Biserica cea Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) și
Apostolică este comuniune divino-umană, pregustare și experiență a celor
viitoare în Sfânta Euharistie. Asemenea unei continue Cincizecimi, ea
este un glas profetic necontenit, prezența și mărturia Împărăției
Dumnezeului iubirii. Fidelă Tradiției Apostolice unanime și experienței
sacramentale, Biserica Ortodoxă constituie continuarea autentică a
Bisericii celei Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) și Apostolică,
după cum mărturisim în Simbolul de Credință (Crez) și după cum este
confirmată de învățătura Părinților Bisericii. Biserica noastră trăiește
taina dumnezeieștii iconomii în viața sacramentală, centrată pe Sfânta
Euharistie.
Biserica Ortodoxă exprimă unitatea și universalitatea
(sobornicitatea) ei în cadrul Sinodului. Sinodalitatea îi pătrunde
organizarea (structura), modul ei de luare a deciziilor și îi determină
drumul. Bisericile Ortodoxe Autocefale nu reprezintă o confederație de
Biserici, ci Biserica cea Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) și
Apostolică. Fiecare Biserică locală, aducând Sfânta Euharistie,
reprezintă prezența și manifestarea Bisericii celei Una, Sfântă,
Universală (Sobornicească) și Apostolică la nivel local. În privința
Diasporei Ortodoxe din diferite țări din lume, a fost hotărâtă
continuarea funcționării Adunărilor Episcopale, până la aplicarea
rigorii canonice (acriviei). Aceste Adunări se compun din episcopii
canonici, desemnați de fiecare Biserică Autocefală, care continuă să fie
supuși respectivei Biserici. Funcționarea consecventă a Adunărilor
Episcopale asigură respectarea principiului ortodox al sinodalității.
În
timpul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod a fost accentuată
importanța Sinaxelor Întâistătătorilor care au avut loc și a fost făcută
propunerea ca Sfântul și Marele Sinod să devină o instituție care să se
repete.
2. Împărtășindu-ne din Sfânta Euharistie și rugându-ne
pentru întreaga lume, trebuie să continuăm liturghia de după Sfânta
Liturghie și să dăm mărturia credinței celor de aproape și celor de departe, în conformitate cu porunca clară a Domnului, înainte de Înălțarea Sa: „și veți fi mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor
1, 8). Re-evanghelizarea poporului lui Dumnezeu în societățile moderne
secularizate și evanghelizarea celor care nu L-au cunoscut încă pe
Hristos reprezintă datoria neîntreruptă a Bisericii.
3. Ca răspuns la datoria de a mărturisi Adevărul și credința ei apostolică, Biserica oferă o mare importanță dialogului,
în principal cu creștinii eterodocși. În acest mod, și ansamblul lumii
creștine poate cunoaște mai exact autenticitatea Tradiției Ortodoxe,
valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința
ortodocșilor. Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu implică
niciodată compromisul în materie de credință.
4. Explozia fundamentalismului care se observă în sânul diferitelor religii reprezintă expresia unei religiozități morbide. Dialogul interreligios
dus cu trezvie contribuie semnificativ la promovarea încrederii
reciproce, a păcii și a reconcilierii. Uleiul experienței religioase
trebuie să fie folosit pentru a unge rănile și nu pentru a reaprinde
focul conflictelor militare. Biserica Ortodoxă condamnă fără echivoc
extinderea violenței militare, persecuțiile, expulzarea și uciderea
membrilor comunităților religioase, forțarea schimbării credinței
religioase, comerțul cu refugiați, răpirile, tortura și execuțiile
îngrozitoare. Ea denunță distrugerea bisericilor, simbolurilor
religioase și monumentelor culturale. În special, își exprimă grija
profundă pentru situația creștinilor și a tuturor minorităților
persecutate în Orientul Mijlociu și în alte părți ale lumii. Biserica
Ortodoxă face apel la comunitatea mondială pentru protejarea
ortodocșilor indigeni, a celorlalți creștini și a tuturor populațiilor
din zonă care au dreptul inalienabil de a rămâne în patria lor în
calitate de cetățeni cu drepturi egale. Sinodul nostru apelează la toți
cei implicați să facă eforturi sistematice, fără întârziere, pentru a
încheia conflictele militare din Orientul Mijlociu și de oriunde
persistă ostilitățile armate și pentru repatrierea celor expulzați.
Adresăm
apelul nostru în special către cei în poziții de putere pentru ca pacea
și dreptatea să prevaleze în țările de origine ale refugiaților.
Îndemnăm autoritățile civile, cetățenii și creștinii ortodocși din
țările în care au găsit refugiu cei persecutați să continue să le ofere
sprijin în măsura posibilităților lor sau chiar dincolo de acestea.
5. Secularizarea contemporană urmărește
autonomizarea omului de Hristos și de influența duhovnicească a
Bisericii, pe care o identifică arbitrar cu conservatorismul.
Civilizația occidentală poartă, însă, pecetea de neșters a contribuției
diacronice a creștinismului. În plus, Biserica subliniază semnificația
mântuitoare a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, și a Trupului Său, ca fiind
locul și modul de viețuire în libertate.
6. Cu privire la abordarea contemporană a căsătoriei, Biserica Ortodoxă consideră relația indisolubilă de dragoste dintre bărbat și femeie „o taină mare… în Hristos și în Biserică”. În mod similar, numește familia, care rezultă din căsătorie și constituie singura garanție pentru creșterea copiilor, „biserică mică”.
Întotdeauna, Biserica a subliniat valoarea cumpătării.
Asceza creștină, însă, diferă fundamental de orice ascetism dualist
care îl desparte pe om de viață și de semeni. Spre deosebire de aceasta,
asceza creștină îl leagă pe om de viața sacramentală a Bisericii.
Cumpătarea nu se referă numai la viața monahală. Etosul ascetic este
caracteristic vieții bisericești în toate manifestările ei.
**
Sfântul
și Marele Sinod, pe lângă temele specifice asupra cărora a luat
decizii, menționează pe scurt și următoarele probleme contemporane
importante:
7. În privința relațiilor credinței creștine cu
științele naturale, Biserica Ortodoxă evită plasarea investigațiilor
științifice sub tutelaj și nu adoptă o poziție cu privire la fiecare
problemă științifică. Ea îi mulțumește lui Dumnezeu care dăruiește
oamenilor de știință darul de a descoperi dimensiuni necunoscute ale
creației divine. Dezvoltarea modernă a științelor naturale și
a tehnologiei aduce schimbări radicale în viața noastră. Aduce
beneficii importante precum facilitarea vieții cotidiene, tratarea unor
afecțiuni grave, o comunicare mai facilă, explorarea spațiului etc. Cu
toate acestea, are și multe consecințe negative precum manipularea
libertății, pierderea graduală a tradițiilor prețioase, distrugerea
mediului natural, negarea valorilor morale. Cunoașterea științifică,
oricât de repede ar avansa, nu motivează voința omului, nici nu oferă
răspuns la problemele importante de ordin moral și existențial sau la
căutarea sensului vieții și al lumii. Aceste aspecte necesită o abordare
duhovnicească, pe care Biserica Ortodoxă încearcă să o ofere prin
bioetică, știință fundamentată pe morala creștină și învățătura
patristică. Pe lângă respectul ei pentru libertatea cercetărilor
științifice, Biserica Ortodoxă evidențiază pericolele care se ascund în
spatele unor reușite științifice și subliniază demnitatea umană și
destinul divin al omului.
8. Este limpede că situația de criză ecologică
de astăzi se datorează unor cauze spirituale și morale. Rădăcinile sale
sunt legate de lăcomie, avariție și egoism, care conduc la utilizarea
necugetată a resurselor naturale, umplerea atmosferei cu substanțe
poluante dăunătoare și schimbările climatice. Răspunsul creștin la
problema aceasta necesită pocăință pentru abuz, cumpătare și gândire
ascetică, ceea ce reprezintă un antidot pentru supraconsum și, în
același timp, cultivarea conștiinței că omul este „iconom”
(administrator) al creației și nu un posesor al ei. Biserica nu
încetează să sublinieze că și generațiile viitoare au dreptul la
resursele naturale oferite nouă de Creator. De aceea, Biserica Ortodoxă
participă activ în diferite inițiative ecologice internaționale și a
stabilit data de 1 Septembrie ca zi de rugăciune pentru protecția
mediului natural.
9. Ca răspuns la standardizarea egalizantă și impersonală promovată în diferite feluri, Ortodoxia propune respectul pentru caracteristicile personale ale
oamenilor și popoarelor. Se opune autonomizării economiei din cauza
nevoilor umane de bază și transformării acesteia într-un scop în sine.
Progresul umanității nu este legat doar de creșterea standardelor de
viață sau de dezvoltarea economică, în detrimentul valorilor spirituale.
10. Biserica Ortodoxă nu se implică în politică.
Vocea ei rămâne distinctă dar și profetică, fiind o intervenție
benefică pentru om. Drepturile omului se află astăzi în centrul
politicii ca răspuns la crizele și convulsiile sociale și politice,
urmărind protejarea cetățeanului de puterea arbitrară a statului.
Biserica adaugă la acestea și obligațiile și responsabilitățile
cetățenilor, precum și nevoia unei auto-critici constante atât din
partea politicienilor, cât și a cetățenilor, în vederea îmbunătățirii
substanțiale a societății. În principal, Biserica subliniază că idealul
ortodox privind omul depășește orizontul drepturilor omului stabilite și
că dragostea „este mai mare decât toate”, după cum ne-a
descoperit Hristos și au experimentat toți cei care L-au urmat. Insistă,
de asemenea, că un drept fundamental al omului este protejarea
libertății religioase, adică a libertății de conștiință, de credință, de
cult (religie) și a tuturor expresiilor individuale și colective ale
acesteia, incluzând și dreptul fiecărui credincios și fiecărei
comunități religioase de a-și manifesta credința liber de orice
intervenție a statului, precum și dreptul la educație religioasă
publică.
11. Biserica Ortodoxă se adresează tinerilor,
care caută deplinătatea vieții în libertate, dreptate, creativitate,
dar și iubire. Ea îi cheamă să se alăture în mod conștiincios Bisericii
Celui care este Adevărul și Viața. Să vină oferind trupului eclezial
vitalitatea lor, neliniștile, problematicile și așteptările lor. Tinerii
nu reprezintă doar viitorul Bisericii, ci și prezentul dinamic și
creativ la nivel local și mondial.
12. Sfântul și Marele Sinod a deschis orizonturile noastre către
lumea contemporană diversă. Ne-a subliniat responsabilitatea în spațiu
și timp, având întotdeauna perspectiva veșniciei. Biserica Ortodoxă,
păstrându-și intact caracterul sacramental și soteriologic (mântuitor),
este sensibilă la durerea, necazurile și strigătul pentru dreptate și
pace al popoarelor. Ea „binevestește din zi în zi mântuirea Lui. Veștește între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui” (Psalmul 95, 2-3).
Să ne rugăm ca „Dumnezeul
a tot harul, Care ne-a chemat la slava Sa cea veșnică, întru Hristos
Iisus, El Însuși, după ce vom suferi puțină vreme, ne va duce la
desăvârșire, ne va întări, ne va împuternici, ne va face neclintiți. A
lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin!” (1 Petru 5, 10‑11).
Sursa: holycouncil.org